Artă urbană
Mărturisesc, încă din capul locului, că nu am dat prea multă importanță termenului de "art urbain" până ieri. Socoteam că este o formă de exprimare a unor artiști mai mult sau mai puțini talentați și atât.
Recunosc, de asemenea, că nu vedeam nimic estetic în grafitti-ul din gări ori de pe pereții clădirilor ale căror frumusețe era distrusă de acel amestec de culori pe care doar anii puteau să îl șteargă, dar odată cu vizita la Iselp, un centru cultural impresionant de pe bulevardul Waterloo, unde erau expuse fotografii cu întreaga creație a lui Bonom (pe numele său adevărat Vincent Glowinski), părerea despre acest concept mi-a fost schimbată radical iar propunerea venită din partea doamnei prof. Paillard Caroline de a ne plimba printre construcțiile și veșnicele șantiere din Ixelles în căutare de astfel de opere nu a fost decât bine venită.
În dupa-amiaza călduță a zilei de duminică m-am îndreptat spre facultate, asta după ce am mâncat în grabă câteva clătite făcute de Andreea. Stabilisem de cu seara să mă întâlnesc cu Antto, unul dintre băieții grupului de studenți Erasmus cu care mă înțeleg bine, pentru a merge împreună în Place Flagey, locul de unde urma să pornim împreună cu alți colegi pe străduțele înguste ale orașului Bruxelles.
Am ajuns relativ repede, dar... surpriză! Nicio măcar o singură figură cunoscută. După câteva minute bune de așteptare, și-a făcut apariția tânăra profă, cu sufletul deborând de energie și cu un zâmbet larg pe chip pe care puteai să citești fără să te chinui prea tare: Nici gând ca planul nostru să fie dat peste cap de absența celorlalți!
Astfel de persoane, să tot întâlnești, îmi zic în gând uitându-mă la ea.
Nu mult după aceea, ni s-a alăturat un prieten apropiat de-al ei.
Iată-ne, pornind în căutare de comori urbane. Deși au fost multe, mi-au plăcut absolut toate, iar asta pentru că odată ce le descopereamm venea și scurta poveste despre ele din partea doamnei Paillard. Și, pe lângă aceste mici istorisiri, am aflat o grămadă de lucruri despre oraș și personalitățile acestuia; de exemplu: prima femeia femeia care intră în Academia Franceză (în 1980) a fost Marguerite Yourcenar, o scriitoare de origine belgiană, actrița Audrey Hepburn s-a născut la 4 mai 1929 în Ixelles (vezi poza mai jos), intrarea la cinematograful Styx unde rulează filme nou-apărute costă doar 5 euro iar restaurantul Les Brassins este unul dintre cele mai bune din oraș.
Trei ore și jumătate. Atât a durat plimbarea, dar pot spune că a fost cea mai frumoasă dintre toate pe care le-am făcut până acum!
Creioanele mi-au smuls multe zâmbete. Nu degeaba întreaga creație a artistului a fost numită Créons!
Later edit:
Recunosc, de asemenea, că nu vedeam nimic estetic în grafitti-ul din gări ori de pe pereții clădirilor ale căror frumusețe era distrusă de acel amestec de culori pe care doar anii puteau să îl șteargă, dar odată cu vizita la Iselp, un centru cultural impresionant de pe bulevardul Waterloo, unde erau expuse fotografii cu întreaga creație a lui Bonom (pe numele său adevărat Vincent Glowinski), părerea despre acest concept mi-a fost schimbată radical iar propunerea venită din partea doamnei prof. Paillard Caroline de a ne plimba printre construcțiile și veșnicele șantiere din Ixelles în căutare de astfel de opere nu a fost decât bine venită.
În dupa-amiaza călduță a zilei de duminică m-am îndreptat spre facultate, asta după ce am mâncat în grabă câteva clătite făcute de Andreea. Stabilisem de cu seara să mă întâlnesc cu Antto, unul dintre băieții grupului de studenți Erasmus cu care mă înțeleg bine, pentru a merge împreună în Place Flagey, locul de unde urma să pornim împreună cu alți colegi pe străduțele înguste ale orașului Bruxelles.
Am ajuns relativ repede, dar... surpriză! Nicio măcar o singură figură cunoscută. După câteva minute bune de așteptare, și-a făcut apariția tânăra profă, cu sufletul deborând de energie și cu un zâmbet larg pe chip pe care puteai să citești fără să te chinui prea tare: Nici gând ca planul nostru să fie dat peste cap de absența celorlalți!
Astfel de persoane, să tot întâlnești, îmi zic în gând uitându-mă la ea.
Nu mult după aceea, ni s-a alăturat un prieten apropiat de-al ei.
Iată-ne, pornind în căutare de comori urbane. Deși au fost multe, mi-au plăcut absolut toate, iar asta pentru că odată ce le descopereamm venea și scurta poveste despre ele din partea doamnei Paillard. Și, pe lângă aceste mici istorisiri, am aflat o grămadă de lucruri despre oraș și personalitățile acestuia; de exemplu: prima femeia femeia care intră în Academia Franceză (în 1980) a fost Marguerite Yourcenar, o scriitoare de origine belgiană, actrița Audrey Hepburn s-a născut la 4 mai 1929 în Ixelles (vezi poza mai jos), intrarea la cinematograful Styx unde rulează filme nou-apărute costă doar 5 euro iar restaurantul Les Brassins este unul dintre cele mai bune din oraș.
Trei ore și jumătate. Atât a durat plimbarea, dar pot spune că a fost cea mai frumoasă dintre toate pe care le-am făcut până acum!
Creioanele mi-au smuls multe zâmbete. Nu degeaba întreaga creație a artistului a fost numită Créons!
Later edit:
Commentaires
Enregistrer un commentaire
Merci.