Bienvenue à l'Institut Libre Marie Haps

A fost o noapte caldă, cu vise argintii presărate pe pleoape. Gândurile m-au purtat acasă, dar m-au adus dimineață înapoi. Era 6:32 când am deschis ochii. Am strâns pătura în brațe și am rămas așa până la 7:00. Sângele a început să îmi alerge zglobiu prin trup, semn că știa că o să am parte de o zi emoționantă. Tare matinal mai ești, dragul meu!

Un ceai cu miere și repede-repede la facultate.

Nici nu am ieșit bine în stradă, că vântul mă îmbrățișă. Nu am putut să scap de el! Numai de joacă îi era lui aminte! O alee lungă, un parc cu pomi încă adormi și înfrigurați, Parlamentul european și hopa! Am ajuns: 3, Rue d'Arlon. Stropi mici de ploaie cădeau pe lentilele ochelarilor. Nu i-am băgat în seamă; nici măcar nu i-am șters. M-am obișnuit cu vremea de aici. Am intrat într-un hol îngust unde se afla un băiat blond. Punctual, să înteleg…
Am obosit repede, tot uitându-mă în jur. În fața mea, o ușă din termopan. Ah, da! Mi-am reamintit imediat pentru ce venisem. Service des Relations Internationales.

Câteva clipe de ezitare.

Nu am intraznit să ciocăn. O doamnă înaltă se ridică, pune mână pe clanță și deschid larg ușa. Îi urmăresc fiecare mișcare. Zâmbește și mă invită în biroul ei. M-a recunoscut.
- Georgiana  Șchiopu, n-est ce pas? m-a întreabat ea.
- Oui.
Auzindu-mi numele pronunțat de o persoană a cărei limbă maternă este franceza, nu am putut să îmi stăpânesc zâmbetul tâmp ce îmi apăru pe chip. M-a poftit să stau pe scaun și mi-a cerut adresa, buletinul și cardul de sănătate. În timp ce încercam să îmi găsesc portofelul, mi-a spus:

- Comprends-tu tout ce que je te dis?
- Oui, i-am răspuns.

După câteva minute, am ieșit pe holul în care, mai târziu, s-au strâns alți studenți Erasmus la Marie Haps.

Am fost duși apoi într-o clădire și la oră 10:00, 27 ianuarie 2014 a început povestea.