Paște departe de casă

00:00. În curtea bisericii s-a strâns dintr-odată o mare de oameni ale căror fețe au fost luminate mai târziu de lumina gălbuie a candelor ținute în mâinile tremurânde de emoție.

Sărbătoarea de Paști m-a găsit cu sufletul sărac, lipsit de orice sensibilitate aparte care mă încerca de fiecare dată în această perioadă. Cum dorul mi-a cuprins întreaga ființă, l-am strecurat în toate gândurile pe care le-am trimis acasă.
Să stai acolo! i-am spus privindu-l cum se îndepărtează. S-a întors la mine repede, fugind parcă. Căra după el o traistă plină cu imagini.

Obrajii deveniră călduți, steluțele strălucitoare îmi apărură în ochi iar un zâmbet larg îmi urcă pe buze.
Hristos a înviat!